ÎMBRĂȚIȘAREA REIKI, ȘHAMBALLA, ESTE CEA MAI MARE TERAPIE POSIBILĂ!

Corpul are nevoie de apă, hrană, odihnă, sufletul are nevoie de iubire și de îmbrățișări din iubire …

Avem nevoie de:

• “4 îmbrățișări pe zi ca să supraviețuim;
• 8 ca să ne menținem;
• 12 ca să creștem”, spunea Virginia Satir.

Îmbrățișarea are o putere extraordinară, ne confirmă psihologii, biologii și neurocercetătorii din lumea întreagă.

Oamenii sunt construiți să primească și să ofere îmbrățișări, iar îmbrățișarea este în sine o formă de contact primară și socială, este o formă de comunicare, este o nevoie esențială, ea ajutând la dezvoltarea și menținerea sănătății fizice și emoționale atât a copiilor, cât și a adulților.

Eu fiind pus pe lungimea de unda Reiki-ului, transmit această energie ori de căte ori primesc pacienți la terapie și la despărțirea de ei.

A îmbrățisa este sănătos.

Ajută sistemul imunitar al corpului, vindecă depresia și aduce somn, este inviorător și întineritor.

Nu are efecte negative, nu este nici mai mult și nici mai puțin decât un medicament miraculos.

A îmbrățișa este normal, este organic, este un indulcitor natural, fără pesticide, fără prezervative, fără ingredienți artificiali și este 100% plinătate.

Îmbrățișarea este pur și simplu perfectă, poți îmbrățișa un prieten Reiki sau unul care nu este inițiat Reiki, ambilor le trimiți energie vitala universală în inimă, de la Anahata la Anahata.

În această fotografie vedeți o îmbrațișare autentică, dintre Doru Cica și unul dintre inițiații lui.

Îmbrățisarea se face în „X”, în dreptul chakrei inimii Anahata, de la Anahata la Anahata sau de la inimă la inimă.

În timp ce unul inspiră, celălalt expiră, și astfel se face încărcarea reciprocă cu energie benefică.

Noi Terapeuții primim Energia Universală prin chakra Muladhara de la Mama Geea, Mama Pământ și de la Tatăl Ceresc, Bunul Dumnezeu prin chakra Sahasrara.

Cele două energii se întâlnesc în chakra Anahata, iar de aici încolo, traseul este cunoscut de către ce-i inițiați.

La rândul său Osho (Chandra Mohan Jain), gurul indian, îi subliniază capacitatea vindecătoare, vorbind atât de frumos despre potențialul său terapeutic și abordând-o dintr-un unghi de vedere spiritual.

Corpul are nevoie de apă, hrană, odihnă, sufletul are nevoie de iubire și de îmbrățișări venite din iubire autentică, spune maestrul.

Iată ce ne învață Osho despre îmbrățișare în “Cartea despre ego” …

IUBIREA ESTE CEL MAI TERAPEUTIC FENOMEN CARE EXISTĂ

În timpul uneia dintre întâlnirile cu discipolii săi, Osho a fost rugat să răspundă la următoarea întrebare:

”De ce este îmbrăţişarea un instrument vindecător atât de eficient?”

Până nu demult credeam că luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecătoare, dar ele nu înseamnă nimic prin comparaţie cu îmbrăţişarea.

Omul simte nevoia să fie dorit.

Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane.

Dacã nu se simte iubit, omul începe să moară.

Dacă simte că viaţa sa nu contează pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.
De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilă.

Lumea are nevoie de terapie Reiki, Karuna Reiki, Shamballa Reiki, etc, tocmai pentru că îi lipseşte iubirea.

Într-o lume plină de iubire, terapia nu ar fi necesară deloc, iubirea ar fi mai mult decât suficientă.
Îmbrăţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de căldură, de atenţie.

Simpla senzaţie de căldurã provenită de la cealaltã persoană poate vindeca multe boli, inclusiv răceala şi egoul.

Ea este suficientă pentru a te transforma din nou într-un copil.

La ora actuală, psihologii au înţeles că dacã nu este îmbrăţişat şi sărutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal.

Lui îi lipseşte un anumit tip de hrană.

Sufletul are nevoie de hrană, la fel ca şi trupul.

Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacă nu îl îmbrăţişezi niciodatã, el nu va creşte normal.

Psihicul lui nu se va dezvolta.

Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit.

A fost hrănit fizic, dar nu şi afectiv.

Cercetătorii au remarcat faptul că dacã nu este îmbrăţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asigurată hrana fizică.

Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea.

El se izolează, devine rupt de existenţa-mamă.

Iubirea asigură această punte, ea este rădăcina noastrã.

Aşa cum respiraţia este esenţială pentru corpul fizic, dacă încetăm să mai respirăm, corpul moare, iubirea reprezintă respiraţia interioară a sufletului.

Acesta trăieşte prin iubire.

Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferă în primul rând pentru că nu au avut parte de iubire.

De aceea, dacă Terapeutul simte o grijă deosebitã faţă de pacientul său, hrănindu-l cu iubire şi împlinindu-i această nevoie, starea acestuia din urmă se poate schimba în mod miraculos.

Dincolo de orice îndoială, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.

Dacă îmbrățișezi un om cu iubire și căldură, intri imediat în contact cu copilul din el, cu copilul interior.

Îmbrăţişarea este doar un gest care aminteşte de unitate.

Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie să le înţelegeţi este următorul: ideea că un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; că adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânăr, că şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur, şi aşa mai departe este greşitã.

Copilul nu moare niciodată – nicio etapă nu moare.

Copilul rămâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţă, apoi de tinereţe, de maturitate şi de bătrâneţe, dar nu moare.

Omul este la fel ca o ceapã, alcătuit din mai multe straturi succesive.

Dacă decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior.

Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele.

Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: dacã pătrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic.

Îmbrăţişarea permite un asemenea contact.

Dacă îmbrăţişezi un om cu căldură, cu iubire, dacã îmbrăţişarea ta nu reprezintã un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, dacă inima ta participă la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el.

Revenirea acestuia la suprafaţă reprezintã un act cu o imensă valoare terapeuticã, întrucât inocenţa copilului este vindecătoare în sine.

Ea nu a fost coruptă.

Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a pătruns niciodată, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare.

Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordează de atâta energie.

Regăsirea acestei energii este suficientă pentru a-l vindeca pe om.

Important este „să scoţi acest copil la lumină”, iar îmbrăţişarea este una din modalitãţile cele mai eficiente”.

Sursa: Cartea “Despre Ego”, Osho