DR. RAREŞ SIMU – “DACĂ PERSISTĂ ÎN VIAŢA OMULUI, CONFLICTELE POT SĂ PRODUCĂ EFECTE DEVASTATOARE LA NIVEL FIZIC, INDIFERENT CÂTE FRUCTE, LEGUME SAU APĂ DE IZVOR SE CONSUMĂ”

Mintea şi sufletul

– Vă număraţi printre specialiştii revistei noastre în probleme de sănătate, un medic în care credem şi la care apelăm, ori de câte ori intrăm la strâmtoare. Dar dvs. ce faceţi ca să fiţi sănătos? Ce se află în spatele sfaturilor pe care le daţi altora? Împărtăşiţi cu cititorii revistei noastre stilul dvs. de viaţă, aflat sub girul “specialistului”!

– În primul rând, eu aş opta pentru o ordine inversă a preocupărilor legate de un stil de viaţă sănătos. Adică, n-aş începe cu alimentaţia şi mişcarea, aşa cum se propagă în toată mass-media românească şi în cea internaţională, ci aş porni de la aspectele spirituale, mentale, emoţionale, de la relaţiile cu oamenii…

Nu pot sa nu-i laud pe acesti doi medici deosebiti, Prof. Dr. Monica Pop si Dr. Rareş Simu, care pomenesc in interviurile lor despre tratarea organismului prin terapiile holistice, nu numai la nivel fizic, ci si emotional, mental si spiritual.

Terapiile holistice au scopul de a amplifica perceptia vietii, aducand o ameliorare a calitatii in relatiile noastre, oferindu-ne posibilitatea de a trai autentic si sanatos. Raspunsurile pot fi gasite prin 4 cai: prin corpul fizic, corpul emotional, corpul mental si cel spiritual. Prin integrarea acestor corpuri gasim calea mai intensa de vindecare. Cu scopul de a integra aceste principii si experiente fundamentale a luat nastere Terapia Holistica. Pentru vindecarea fiecarui sine uman este nevoie de rabdare, perseverenta si disciplina. Terapia holistica intenţionează să lucreze cu întreaga fiinţă umană. Intreaga fiinta umana reprezinta sau este alcatuita din corp vizibil, fizic, şi o parte invizibilă, pe care nu o putem simti/vedea sau percepe.

Asta e abordarea holistică corectă a omului şi a organismului. Dacă acum zece ani se vorbea prea puţin despre alimentaţia sănătoasă, acum, majoritatea medicilor şi terapeuţilor pun un accent deosebit pe alimentaţie, scăpând din vedere celelalte aspecte legate de planul psihic, ca să nu mai vorbesc de aspectele legate de planul emoţional şi mental, de care nu pomeneşte aproape nimeni. Şi, după părerea mea, acestea sunt mai importante decât sănătatea la nivel fizic, pentru că, după cum se învaţă la homeopatie şi, în general, în terapiile holistice, întotdeauna, cauzele unei afecţiuni la nivel fizic se află în planul mental şi emoţional.

Dacă persistă în viaţa omului stresul, conflictele, supărările, ele pot să producă efecte devastatoare la nivel fizic, indiferent câte fructe, legume sau apă de izvor se consumă. Uneori, chiar în decurs de câteva săptămâni.

– Cum arată scenariul unei zile obişnuite din viaţa dvs., din punct de vedere al sănătăţii?

– Este important să ai o anumită ordine în activităţile de zi cu zi, tocmai pentru a evita supra-aglomerarea sau “haosul” cotidian, care ne poate afecta, în timp, echilibrul. Sumarul, stabilit dinainte, al zilei e foarte important, dar nu suficient. E nevoie şi de protecţie împotriva agresiunilor exterioare. Există metode prin care să te protejezi de impactul negativ al vieţii moderne, anumite tehnici de relaxare, de meditaţie. Ele depind de structura personalităţii pe care o avem, dar şi de cultură, de educaţie. În familia noastră, de pildă, există o tradiţie religioasă puternică. Bunicul meu a fost preot greco-catolic şi a lăsat o influenţă durabilă. Terapiile holistice au scopul de a amplifica perceptia vietii, aducand o ameliorare a calitatii in relatiile noastre, oferindu-ne posibilitatea de a trai autentic si sanatos. Raspunsurile pot fi gasite prin 4 cai: prin corpul fizic, corpul emotional, corpul mental si cel spiritual. Prin integrarea acestor corpuri gasim calea mai intensa de vindecare. Cu scopul de a integra aceste principii si experiente fundamentale a luat nastere Terapia Holistica. Pentru vindecarea fiecarui sine uman este nevoie de rabdare, perseverenta si disciplina. Terapia holistica intenţionează să lucreze cu întreaga fiinţă umană. Intreaga fiinta umana reprezinta sau este alcatuita din corp vizibil, fizic, şi o parte invizibilă, pe care nu o putem simti/vedea sau percepe.

Rugăciunea, o formă eficientă de echilibrare, joacă un rol important în viaţa mea, dar asta nu mă împiedică să apelez şi la alte tehnici de relaxare. E adevărat, creştinii nu prea acceptă practicile de meditaţie, dar privind dincolo de aspectul religios, ele se pot armoniza foarte bine. Personal, în măsura în care timpul îmi permite, abordez aceste metode ca pe o protecţie la impactul pe care contactul cu un număr mare de pacienţi poate să-l aibă asupra mea, ca medic. În general, dimineaţa, înainte de a ieşi din casă, parcurg mental programul pe care îl am în acea zi. În felul acesta, se structurează imaginea zilei în ansamblu.

Astfel, Cayce, în lecturile sale, a comunicat un lucru incredibil, corespondenţa dintre versetele rugăciunii „Tatăl Nostru” şi principalele glande endocrine. Anumite cuvinte din rugăciune reprezintă mantre (cuvinte-cheie) care declanşează deschiderea unei glande, şi anume:

      Tatăl Nostru, care eşti în ceruri deschide glanda pituitară.
Sfinţească-se numele Tău deschide glanda pineală.
Vie împărăţia Ta şi Precum în cer deschid glanda tiroidă.

Facă-se voia Ta,(…) așa şi pe Pământ deschide glanda timus.

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi deschide gonadele (glandele sexuale masculine şi feminine).

Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum iertăm şi noi greşiţilor noştri deschide suprarenalele.

Şi nu ne duce pe noi în ispită deschide celulele lui Lyden (sau Leydig, care nu sunt chiar o glandă, ci un ansamblu de celule secretoare de hormoni, localizate sub ombilic şi deasupra gonadelor).

Ci ne izbăveşte de cel rău deschide glanda timus.

Căci a Ta este împărăţia deschide glanda tiroidă şi puterea deschide glanda pineală, şi mărirea deschide glanda pituitară, Amin.

În funcţie de activităţile zilei respective, spun o rugăciune prin care solicit ajutorul divin, sub formă de inspiraţie şi protecţie pentru întreaga zi sau, în mod particular, pentru o anumită acţiune, atunci când este vorba de ceva important. Acest mod de a începe ziua îmi conferă, ulterior, atât încredere, cât şi sentimentul că sunt protejat, mai ales în timpul activităţii specifice ca medic. Atunci când timpul îmi permite, imediat după ce m-am trezit, fac şi câte o meditaţie, care mă ajută să-mi concentrez mai bine atenţia asupra activităţilor din ziua respectivă. Acest moment, imediat după ce ne-am trezit, este un moment foarte propice pentru meditaţie, deoarece mentalul conştient încă nu funcţionează la capacitatea obişnuită şi acele gânduri care de obicei ne împiedică să ne concentrăm sunt mai uşor de controlat.

La cabinet

Este un moment în care putem să găsim inspiraţie, dincolo de gândirea logică discursivă şi să primim soluţii surprinzătoare la problemele cu care ne confruntăm. La sfârşitul zilei, pentru a mă desprinde de activităţile anterioare, dar şi ca un fel de curăţire sau purificare – cum vreţi să o denumiţi – de obicei, seara, fac 10-20 de minute de relaxare conştientă. Descriu exerciţiul, în speranţa că le va fi de folos şi altora.

Aşezat într-o poziţie comodă (cel mai bine întins pe podea), se începe relaxarea de la picioare, să zicem, apoi se concentrează atenţia pe rând, asupra fiecărei zone a corpului. Relaxezi tălpile, gleznele, gambele, genunchii, inspiri – expiri, urmează coapsele, bazinul, abdomenul, spatele, inspiri-expiri. Relaxezi apoi coloana, toracele, pieptul, umerii, relaxezi gâtul, obrajii, fruntea, capul… Tot timpul, respiraţia trebuie să curgă uşor şi lin. Concentrând atenţia pe un detaliu, mintea se linişteşte şi e mult mai eficientă relaxarea corpului fizic. Tehnica aceasta de relaxare conştientă, dublată de o respiraţie profundă, poate să echilibreze foarte bine organismul, eliberând stresul de peste zi. Ideal ar fi să facem asta în fiecare zi, mai ales în perioade mai încărcate. Respiraţia e bună şi pentru energizare, reîncărcarea bateriilor. În loc să consumi cafea, băuturi energizante sau alte stimulente, respiri şi te energizezi. Relaxarea dublată de respiraţie poate fi făcută de două, trei ori pe zi, cu efecte imediate de înviorare a minţii şi corpului.

Fără conflicte

Un cuplu redutabil – cu fiica lui, Irina
– Relaxarea vă ajută şi în relaţiile cu cei printre care trăiţi?

– În general, în toate relaţiile mele cu cei din jur, caut să reduc la minimum toate stările conflictuale care pot apărea din faptul că moralitatea pică pe planul doi în faţa ego-ului.

E important să te pui şi în locul celuilalt şi “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” sau cum spunea Iisus: “Iubeşte-ţi aproapele, ca pe tine însuţi”. Fiind îngăduitor şi cu ceilalţi, devii mai blând. Apoi mai empatic. Şi astfel, nu te mai superi aşa de tare pe ceilalţi, cum nici pe tine nu te superi aşa de tare… Aici aş vrea să subliniez un aspect legat de practicile religioase creştine, şi anume: importanţa rugăciunii. Această practică creştină este de mare ajutor, atât pentru propria persoană şi sănătate, cât şi pentru cei apropiaţi nouă. De multe ori, la cabinet vin pacienţi, sau aparţinători ai pacienţilor, cu boli grave, câteodată în stadii avansate, terminale (cancer, ciroză, boli autoimune). Întotdeauna, pe lângă tratament, le recomand celor credincioşi să se roage în fiecare zi. Rugăciunea, pe lângă ajutorul implicit pe care îl oferă, are şi rolul de a reda speranţa şi încrederea că este posibilă oricând vindecarea. Deznădejdea, sentimentul că totul este pierdut şi că nu mai există nicio şansă sunt printre cei mai mari inamici, atât ai sănătăţii fizice, cât şi ai celei spirituale, iar rugăciunea este principala armă cu care putem să luptăm împotriva acestor sentimente negative. Rugăciunea ne conferă siguranţa că niciodată nu suntem singuri în eforturile pe care le facem, pentru noi sau pentru alţii. Atunci când rugăciunea este făcută de mai multe persoane în acelaşi timp, pentru acelaşi scop, efectele se multiplică. Este important ca rugăciunea să fie făcută cu sufletul, cu toată fiinţa, şi nu să fie doar nişte vorbe rostite pur şi simplu, fără nici o implicare emoţională. Rugăciunea ar trebui trăită şi nu doar rostită, cred eu.

– Blândeţea şi empatia fac parte şi din actul medical? Ce atitudine adoptaţi faţă de pacienţii dvs.?

În Apuseni

– Sunt prezent în suferinţele lor, dar până la un punct. Pentru că pacienţilor le sunt mai de folos dacă reuşesc să rămân obiectiv, să îi observ cu o oarecare distanţă. Ştiu ce spun, pentru că mi s-a întâmplat. Am avut o experienţă în primii ani de activitate, când lucram în spital, la Cluj. Era noaptea, vineri spre sâmbătă, eram de gardă, destul de obosit, că muncisem mult, nemâncat (ţineam post negru vinerea), deci eram şi slăbit energetic. Ei bine, tocmai atunci a adus salvarea un om de pe stradă, un vagabond. M-a marcat aşa de profund starea lui, era foarte slab, deshidratat, murdar, prăfuit, cu hainele rupte, nu era nici foarte lucid încât, din cauza acestei mile şi înduioşări foarte puternice, care au venit pe fond de oboseală şi nemâncare, la un moment dat, nu mai puteam să mă concentrez, să mă gândesc, am avut o stare foarte rea. L-am ajutat, normal, l-am tratat, dar mi-era o milă de el…

Mila

O emoție de superioritate, care te pune pentru o clipă în pielea personajului de care ți-e milă, te gândești cum ai simți tu în locul lui, apoi te bucuri că nu ești în situația respectivă. „Eu sunt aici, tu ești acolo”.

Compasiunea

Compasiunea nu simte separarea, ci simte mai ales că suntem oameni, suntem conectați și nimeni nu e mai presus sau mai prejos decât celălalt.

Când simți compasiune, îți întorci privirea către celălalt, înțelegând prin ce trece, fără să te raportezi la experiența ta și ce ai simțit sau simți tu. Nu apare ușurarea că nu ești în locul cuiva și nici frica, ci mai degrabă empatia și dorința de a da o mână de ajutor, dacă și cum poți.

Experienţa asta o ţin minte şi acum, după vreo 15 ani. A fost o lecţie de viaţă pentru mine. Poate că din cauza asta, unii medici par mai duri cu pacienţii, nu se lasă impresionaţi. Trebuie să păstreze o distanţă, ca să nu existe acea implicare emoţională foarte puter¬nică, ca să poată ajuta, efectiv pacientul.

– Pe cartea dvs. de vizită e trecută şi specializarea de “medic homeopat”, o ramură a medicinei care cere, înainte de toate, empatie, cunoaşterea intimă a personalităţii pacientului. Cum vă descurcaţi?

– În homeopatie, intuiţia terapeutului e o calitate foarte importantă. Şi ea se dezvoltă exact prin tehnicile despre care am vorbit: rugăciune, meditaţie, relaxarea minţii. Adeseori, prieteni sau cunoscuţi rămân uimiţi când le spun despre ei obiceiuri sau tipare comportamentale pe care nu aş avea de unde să le ştiu, că ei nu mi le-au dezvăluit niciodată. Dar “îi citesc uşor” pe oameni şi pot să ajung să le spun foarte multe despre ei, odată ce mi-am făcut o idee, o imagine, şi i-am încadrat într-un tipar psihologic, să zicem.

Drob de nuci şi sarmale cu hribi

La pas, prin pădurile Clujului

– Să vorbim acum şi despre mult lăudata alimentaţie sănătoasă, recomandată ca “medicament” pentru toate bolile, un soi de panaceu universal. Pe scurt: ce să mâncăm ca să fim sănătoşi?

– E foarte greu, la ora actuală, să ai o alimentaţie sănătoasă. Sursele de hrană sunt greu controlabile, majoritatea alimentelor orăşenilor sunt procesate, tratate, colorate, conservate, chimizate. Sunt oameni care nu pot renunţa la carne. Eu îi sfătuiesc să consume peşte, dar – zic ei – peştele conţine mercur. Este adevărat, dar între a consuma carne de pui de crescătorie şi peşte oceanic, e de preferat peştele. Nu are vaccinuri, anti-biotice, hormoni de creştere şi altele. Bineînţeles, mă refer la peştele prins din pescuit, peşte de apă dulce sau oceanic, de mare adâncime. Pe lângă alimentaţie, unde nu mai intru în detalii, că pe ea se pune accentul în ultima vreme, mai e o menţiune de făcut:

degeaba ai mâncat sănătos, dacă după două mese de salate, te urci la volan şi începi să înjuri că nu ţi se dă prioritate, ajungi la serviciu şi te cerţi cu colegii, apoi te mai şi duci acasă şi te cerţi cu soţia… Dacă vrei să fii sănătos, armonia trebuie, şi ea, pusă în farfurie…

– Dvs. cum mâncaţi? Cum vă feriţi de cap¬ca¬nele ascunse în alimentele procesate?

În general, încerc să consum cât mai puţine proteine de origine animală. Am exclus carnea din alimentaţie de 25 de ani şi încerc să consum cât mai puţine lactate. Din punct de vedere medical, după părerea mea, proteinele animale sunt substanţele cele mai agresive cu sistemul imun, arma de apărare a organismului. Aş menţiona doar faptul că până la 30-40% din copiii mici (sub 3 ani) au alergie la proteinele din laptele de vacă, adică sistemul lor imun se “consideră” agresat de aceste proteine animale şi încearcă să reacţioneze impotriva lor.

Mai mult, la ora actuală, în neurologie şi în psihiatrie, se cunoaşte faptul că toate emoţiile, atât negative cât şi pozitive, au un substrat chimic – neuromediatorii – substanţe produse de sistemul nervos central.

Acest lucru este valabil şi la animale. Eu cred că atunci când un animal este sa¬crificat pentru consum, groaza şi suferinţa pe care le trăieşte sunt reflectate de o secreţie crescută din aceşti neuromediatori, care nu mai apucă să se elimine din organismul animalului sacrificat. Aceste substanţe sunt ingerate ulterior de cei care con¬su¬mă carnea respectivă, cu toate efectele lor negative, inclusiv la nivel psiho-emoţional. Ca să vă dau un exemplu, am observat că persoanele care consumă cantităţi mari de carne sunt mai agresive, mai impulsive, mai nervoase decât persoanele cu un regim preponderent vegetarian. Şi ca să vă răspund mai concret la întrebare, acum, de exemplu, în perioada postului, aş mânca un deliciu pe care îl face şi mama şi soţia mea: drob de nuci. Este foarte bun şi e o mâncare hrănitoare şi sănătoasă! Şi-mi mai plac sarmalele cu ciuperci, cu hribi.

Ciupercile sunt printre alimentele mele preferate, pentru că sunt şi bogate în fibre şi în proteine, deci, substituie cu succes carnea din mâncare şi au un gust foarte bun. Noi, acasă, obişnuim – cum alţii taie porcul şi pun cărnuri pentru iarnă la untură sau la afumătoare – să cumpărăm hribi, din sursă curată, din Apuseni. Şi punem în fiecare an câte 20-30 kg de ciuperci la congelator sau la borcan. Le facem la grătar, le punem în sărmăluţe, în salate, în pilaf…

– Mişcarea se află şi ea printre recomandările unui stil sănătos de viaţă. Practicaţi şi dvs. vreun sport?

– Da. Înot şi schiez cât de mult se poate. Am făcut chiar înot de performanţă, la un moment dat, şi chiar şi acum înot de câte ori se iveşte ocazia. Înotul e un sport extrem de complex. La nivel fizic – antrenează toate grupele musculare, într-un mod blând – deci, nu este o forţare a corpului, a muşchilor, a ligamentelor şi articulaţiilor, şi nu are un impact negativ asupra dezvoltării organismului. În plus, înotul este unul dintre puţinele sporturi în care e necesar un echilibru foarte bun al respiraţiei, pentru că îţi creează un ciclu, un ritm de respiraţie care se corelează cu tehnicile de relaxare de care vorbeam la început. Este unul dintre puţinele sporturi în care se împleteşte antrenarea musculară cu controlul respiraţiei. Ca să nu mai vorbim de con¬tactul cu apa, care este benefic în sine, apa fiind un element esenţial al vieţii.

Drumul e mai important decât victoria finală

Mirosind un copac

– D-le doctor Simu, cum să facem, oare, pentru ca stilul sănătos de viaţă să nu fie pentru noi o corvoadă, ci un demers armonios?

– Pentru a păstra acel echilibru psiho-emoţional despre care vorbeam la început şi care e atât de important, trebuie să-ţi adaptezi dorinţele la etapa de viaţă în care te afli. Sigur că unele erau idealurile la 20 de ani, la 30 de ani… cel mai important e să te adaptezi. Principiul de bază e să nu urmăreşti de la început scopul final. Urmăreşti la început un scop de etapă, pe care-l împarţi în scopuri mai mici şi în reuşite mai mici. Şi pe măsură ce bifezi anumite etape, rămâi în permanenţă concentrat pe pasul următor. Şi el să nu fie foarte îndepărtat. Astfel eşti mereu mulţumit, în fiecare moment, în fiecare zi. E important să fie aşa, că dacă eşti permanent nemulţumit, poţi ajunge în pragul unei depresii crunte, care să-ţi bulverseze viaţa… Şi, câteodată, e mai important drumul în sine, experienţa pe care o acumulezi în realizarea aspiraţiei respective, decât victoria finală.

Sursa: Delia Hanzelik – Redactia – Formula AS
noutati.energoterapie-reiki.ro