Care este cel de-al doilea creier al nostru?

      Intr-un articol recent din pagina mea de facebook Energoterapie-Reiki, intitulat “Legatura dintre creierul uman si cel de-al doilea creier din plexul solar” spuneam ca glanda pineala secreta numai 2-3% din cantitatea de serotonina necesara creierului, restul o primeste de la cel de-al doilea creier denumit al organelor, al plexului solar sau abdominal. A venit momentul sa postez si acest material unde veti descoperi ce rol esential are acest al doilea creier, uneori chiar mai puternic si mai important decat creierul situat in cap.

      Nu, cel de-al doilea creier nu se afla in cap. Este vorba despre sistemul digestiv, conform lui Michael Gershon – profesor de anatomie si biologie celulara de la Universitatea Columbia, SUA care a scris si o carte intitulata The Second Brain (Cel de-al doilea creier). Iar el nu este singurul de parere ca sistemul digestiv are un rol important in sanatatea generala a corpului. Si alte descoperiri recente ii sustin punctul de vedere.

      Desi importanta sistemului digestiv a fost multă vreme neglijata, in studiile moderne de medicina, el primeste o atentie deosebita, fiind considerat mai mult decat stia medicina de pana acum.

      Extraordinarele descoperiri legate de modul in care comunitatea de microorganisme din intestin isi pune amprenta pe intreaga functionare a organismului uman au aratat cat de mult greseam neglijand sistemul digestiv, cel care, poate mai mult decat orice alt organ, ne leaga de lumea din jur, in cel mai primitiv mod.

      De asemenea, lucrarile contemporane asupra sistemului nervos enteric – ansamblul de receptori si cai nervoase care asigura functionarea sistemului gastro-intestinal – lamuresc, de asemenea, anumite conexiuni ( ramase multa vreme misterioase ) intre sanatatea digestiva si cea a intregului corp.

      S-a descoperit ca boala si sanatatea depind intr-o masura covarsitoare de el, mult mai mult decat ne imaginam, iar viitorul va aduce informatii si mai surprinzatoare in aceasta privinta. Multe dintre suferinte, uneori stranii si subtile, cu simptome variabile si nespecifice, dificil de diagnosticat si de tratat, au – incepem acum sa intelegem – daca nu o origine pe de-a-ntregul digestiva, cel putin o componenta legata de functionarea sistemului digestiv.

      In trecut, acest lucru era mult mai bine inteles. Fara a cunoaste procesele biochimice misterioase care se petrec in adancul maruntaielor, fara cunostinte legate de microbiom, de sistemul nervos enteric sau de neurotransmitatori, oamenii din vechime intelegeau totusi ca multe aspecte ale sanatatii trupesti si sufletesti depind de sistemul digestiv.

      Drept marturie stau numeroasele referiri la digestie din literatura si folclor (oare nu se spunea ca oamenii cu o digestie buna sunt mereu bine-dispusi si politicosi?), ca si tratamentele traditionale care urmareau sa vindece diferite suferinte – aparent fara legatura cu digestia – prin prescrierea unor purgative, a unor vomitive, a clismelor sau prin alte interventii de acest gen care, uimitor, chiar dadeau rezultate bune in multe dintre cazuri.

      Pana acum exista credinta ca creierul guverneaza intregul corp, fiind considerat multa vreme un fel de “organ suprem”. Descoperirile spectaculoase ale ultimilor ani pun sub semnul intrebarii aceasta credinta: creierul e deja nevoit sa cedeze o parte din puterea si din raspunderea sa. Se pare ca si sistemul digestiv “domneste” in felul sau asupra corpului, influentand, controland, regland un mare numar de procese biologice care alcatuiesc viata unui organism sanatos sau bolnav.

      Pana acum se credea ca “totul vine de la cap”, ca toate suferintele ar avea o origine psihica (“e pe sistem nervos”, cum se zice in limbajul familiar), insa noile descoperiri par sa conduca la ideea ca, dimpotriva, si problemele “capului”, ale psihicului sunt, de fapt, “pe sistem digestiv”.

      De ce sa consideram sistemul digestiv un creier?

      Pentru ca tractul gastrointestinal are un sistem nervos autonom. Profesorul Gershon, spune ca este singura parte a corpului care poate funcţiona pe cont propriu. In centrul corpulului nostru exista un nerv lung, puternic ce se intinde de la medullas (bulbul rahidian) pana jos, trecand prin torace si mergand dincolo de stomac.

      Acest nerv, numit NERVUL VAG se intampla sa se afle, intr-un mod fascinant, la intersectia nu numai a doua sisteme fizice nervoase (sistemele central si cel autonom) dar si intre mintea constienta si cea subconstienta. Ca atare, el actioneaza ca o punte de legatura intre corpurile noastre, cel grosier si cel subtil.

      Este un nerv despre care, probabil 99% din populatie nici nu a auzit vreodata sau nu are idee unde este localizat. Si totusi NERVUL VAG (a carui pronuntie in engleza, intr-un mod ironic, este aceeasi cu cea a orasului pacatelor, Las Vegas) poate fi unicul si cel mai relevant organ din corpul nostru care are legatura cu starea de fericire si pace a mintii.

      Studiile indica faptul ca un NERV VAG sanatos este vital in trairea empatiei si in mentinerea legaturilor sociale, jucand un rol crucial in capacitatea noastra de a observa, percepe si a lua decizii complexe. Testele au pus in evidenta ca persoanele care au o afectiune la nivelul activitatii NERVULUI VAG au fost de asemenea diagnosticate cu depresie, atac de panica, tulburare post traumatica, sindromul colonului iritabil, anxietate, modificari de dispozitiei, fibromialgie, Alzheimer precoce si obezitate. Tinand cont de starea societatii in ziua de azi si de multitudinea de afectiuni asociate cu un NERV VAG nesanatos, se poate conclude ca vindecand NERVUL VAG la nivel colectiv, putem vindeca multe probleme ale societatii.

      Oamenii de stiinta au descoperit ca STIMULAREA NERVULUI VAG, realizata artificial prin intermediul impulsurilor electrice eliberate de un aparat de tip stimulator implantat chirurgical, prezinta rezultate promitatoare in reducera depresiei, anxietatilor si chiar a anumitor afectiuni precum epilepsia si obezitatea. Deasemenea, STIMULAREA NERVULUI VAG aduce rezultate pozitive in incercarea de reducere a greutatii corporale, semnalele de satietate fiind transmise mai usor catre creier.

DAR DACA AR EXISTA O CALE MAI PUTIN INVAZIVA SI MAI NATURALA CARE SA STIMULEZE SI SA VINDECE NERVUL VAG?

      Daca este sectionat nervul vag, principala cale nervoasa care leaga creierul de sistemul digestiv, acesta din urma “va merge” inainte; azi stim ca el poate functiona independent, atat fata de creier, cat si fata de maduva spinarii, gratie unui “echipament” special: sistemul nervos enteric.

      Formarea obiceiului automat
      Fiintele umane au un Sistem Nervos Autonom care reprezinta sistemul nervos regulator si automatic al corpului, acesta controland toate operatiunile din planul secundar ce au rol in mentinerea in functiune a corpului. Sistemul Nervos Autonom este compus din trei subsisteme separate, Sistemul Nervos Parasimpatic, Sistemul Nervos Simpatic si Sistemul Nervos Enteric. Sistemul Nervos Parasimpatic este responsabil cu o mare parte din functiile de repaos, precum scaderea ritmului cardiac, cresterea digestiei, excitarea sexuala, in timp ce Sistemul Nervos Simpatic este in principal asociat cu controlul hormonilor si al neurotransmitatorilor legati de reactia “lupta sau fugi”.

      Sistemul Nervos Enteric este considerat de catre oamenii de stiinta ca fiind implicat in mod predominant in digestia alimentelor, eliminarea si transmiterea catre creier a semnalelor de satietate/foame. Totusi, toate acestea nu explica de ce 90% din fibrele nervoase ale Sistemului Nervos Enteric merg intr-o directie, de la regiunea stomacului, prin NERVUL VAG pana sus la creier.

      Mai mult decat atat, 95% DIN SEROTONINA CORPULUI ESTE PRODUSA IN INTESTINE SI NU INCREIER asa cum multi dintre noi ar presupune, ceea ce face ca functia Sistemului Nervos Enteric sa fie mult mai vasta si nu doar limitata la nivelul controlului necesitatilor gastrointestinale. Cand realizam ca 90-95% din ganduri noastre se produc in mintea subconstienta si cand consideram ca Sistemul Nervos Enteric este un organ al mintii subconstiente, mai este atunci o surpriza faptul ca marea majoritate a fibrelor nervoase dintre cele doua sisteme isi au originea in Sistemul Nervos Enteric sau ca marea majoritate a serotoninei este de asemenea produsa in Sistemul Nervos Enteric?

      Sistemul cerebrospinal este organul mintii constiente si canalul prin care primim perceptia constienta de la simturile fizice, acest sistem exercitand control asupra miscarilor corpului. In timp ce sistemul cerebrospinal (sau sistemul nervos central) are drept centru de control creierul, Sistemul Nervos Enteric are la nivelul abdomenului o masa ganglionara numita PLEXUL SOLAR sau al doilea creier* care este unitatea sa centrala de procesare, in acest coprocesor fiind executate marea majoritatea a sarcinilor noastre zilnice. Cand lucrurile din viata noastra devin o a “doua natura”, ele sunt procesate eficient prin Sistemul Nervos Enteric si nu prin Sistemul Nervos Central.

*In timp ce Sistemul Nervos Enteric (care contine Plexul Solar) a fost numit al doilea creier numai in ultimele decenii, Plexul solar a fost numit al doilea creier, in Orient, de patru mii de ani.

      NERVUL VAG este poarta de legatura intre cele doua sisteme si actioneaza ca un vehicul de date bio-informationale care dirijeaza impusurile ce pleaca in ambele directii. Intrucat NERVUL VAG ACTIONEAZA CA UN TABLOU DE DISTRIBUTIE INTRE CELE DOUA SISTEME NERVOASE, nu ar trebui sa ne surprinda faptul ca o functionare defectuasa a acestui nerv poate conduce catre atat de multe afectiuni si probleme.

      Tendinta naturala a constiintei noastre este sa compartimenteze functiile repetitive astfel incat creierul sa se poata concentra asupra unor activitati care au o prioritate mai mare. Experientele vietii si invatarea diverselor lucruri, precum inodatul sireturilor, ar prelua mult prea mult din capacitatea creierul daca acesta ar trebui sa se concentreze asupra fiecarui aspect mic din viata si de aceea, cand marea majoritatea a lucrurilor sunt invatate in mod constient, ele sunt trecute apoi in planul secundar al sistemelor automate. De-a lungul timpului, din ce in ce mai multe sarcini repetitive, care isi au originea in mintea constienta, trec in mintea subconstienta.

      Prin urmare cele doua creiere unul situat in cap si celalalat situat in intestine trebuie sa coopereze permanent. Daca cele doua creire nu reusesc sa faca acest lucru, atunci va fi un haos atat in intestine cat si multa suferinta in cap.

      Care este legatura care se formeaza intre “al doilea creier” si Terapiile Reiki, Karuna Reiki, Bioenergoterapia-Chirurgia Spirituala, Procedirile Energetice Superioare ?

      Doamna Takata spunea ca in sistemul digestiv se afla “motorul corpului”, cel care ofera energia necesara vietii si” daca faci ca acest motor sa functioneze corect atunci poti face ca fiecare parte a lui sa functioneze perfect”. De fapt terapia Reiki pentru tratarea celui de al doile creier incepe prin tratarea in primul rand a organelor din abdomen, imaginea de mai jos ne arata ca de fapt terapia Reiki a abdomenului, incepe cu tratarea celor patru zone ale capului(prima zona, fata).

      Multi dintre Maestrii Reiki initiati de doamna Takata au invatat sa inceapa aceasta terapia avand ca punct de plecare abdomenul si nu capul, cum ati fi tentati sa credeti.

Veti intreaba poate de ce se incepe terapia cu abdomenul?

      In primul rand in abdomen se afla majoritatea organelor ce asigura functii importante ale corpului. Aici se gasesc ficatul, vezica biliara, stomacul, pancreasul, splina, rinichii, intestinele, toate acestea avand rol in digestie.

      Daca hrana pe care o consumam este digerata complet si este absorbita optim, atunci ea va oferi energia necesara organismului, iar noi vom putea avea o viata lunga, sanatoasa si fericita. In al doilea rand, pentru ca de aceasta energie beneficiaza in mod direct si sistemul imunitar, in traditia orientala este stiut faptul ca scaderea acestei digestii si absortii optime a hranei este rezultatul unei energii scazute in corp. Este cunoscut faptul ca stomacul, pancreasul si ficatul sunt organele care genereaza rapid energie pentru buna functionare a organismului.

      Iata ca inceperea terapiei Reiki, cu zona abdominala, asa cum o facea doamna Takata are nu numai suportul stiintific al medicinei actuale, demonstrand validitatea metodei, ci si motivatiile sale ezoterice.

      Cand un atlet atinge performante sportive aproape de nivelul perfectiunii, acest lucru, literalmente, se realizeaza aproape in mod inconstient, pentru ca el functioneaza complet prin Sistemul Nervos Enteric. Cand cineva are o INTUITIE, sau cu alte cuvinte are o presimtire, acea informatie vine prin PLEXUL SOLAR, sau cand spunem ca cineva a invatat sa cante un cantec perfect, in realitate ar fi probabil mai corect sa spunem ca a invatat sa cante prin Plexul Solar.

      De ce RASUL este cel mai bun medicament?
      Oamenii poseda doua metode naturale, involuntare si diferite de stimulare a NERVUL VAG, considerate dintotdeauna ca avand valoare terapeutica: RASUL si PLANSUL. Exista o evidenta stiintifica ampla care sugereaza ca atat RASUL cit si OFTATUL (suspinatul) sunt extrem de benefice pentru sanatate, iar cercetarile asupra NERVUL VAG demonstreaza ca aceste doua metode pot promova vindecarea si bunastarea prin cresterea stimultarii Nervului Vag.

      Se estimeaza ca sistemul digestiv are cca. 100 milioane de neuroni (la fel de multi ca maduva spinarii) si cca. 40 de neurotransmitatori – la fel de multi ca in creier. 90-95% dintre fibrele nervului vag transmit semnale de la sistemul digestiv la creier, si nu invers. Astfel, afirmatia “creierul controleaza toate celelalte organe ale corpului”, pe care cu totii am invatat-o la scoala, este pusa sub semnul intrebarii.

De fapt, cine controleaza pe cine?
Exista cercetari care arata ca atunci cand nervul vag este stimulat intr-un mod care imita semnalele transmise de la tractul gastrointestinal spre creier, memoria, capacitatea de invatare si dispozitia sunt imbunatatite.

      Poate ca nu exageram daca ne imaginam ca sistemul digestiv este dotat cu un soi de inteligenta proprie. Si asta pentru ca acest al doilea creier al nostru:
• recunoaste alimentele pe care le primeste,
• se decide cum sa le prelucreze,
• se ocupa de maruntirea si de amestecarea lor,
• elibereaza controlat enzimele necesare pentru descompunerea substantelor organice complexe,
• absoarbe proteinele, glucidele, lipidele, apa si mineralele, in functie de nevoile organismului,
• se ocupa de problema reziduurilor.

      Si nu numai ca face toate aceste lucruri, ci ne si da raportul, trimitând in tot organismul semnale care, daca sunt descifrate corect, ne spun daca lucrurile, acolo inauntru, stau bine sau rau.

      Multe dintre aceste semnale sunt mesaje pe care sistemul digestiv le transmite astfel intregului organism, informându-l despre starea sanatatii generale si avertizandu-l, cum stie el, ca nu-i face bine sa manance cutare aliment sau ca trebuie sa mestece bine mancarea sau ca nu e cazul sa bea si doua beri dupa ce a indesat trei portii de inghetata. Nu intotdeauna aceste mesaje sunt atat de explicite; uneori sunt dificil de inteles iar aici intram pe terenul incetosat inca dar fascinant, al legaturii dintre sistemul digestiv si anumite boli ce nu pareau a avea legatura cu digestia.

      Cercetari recente sugereaza ca maladii ca autismul, boala Parkinson si osteoporoza dau semne timpurii la nivelul intestinului; ca ar exista o legatura (inca nedescifrata) intre sindromul intestinului iritabil – maladie ciudata, putin inteleasa de medici si adesea rebela la tratament – si anumite afectiuni psihice ce pot merge pana la depresie, anxietatea, tulburarile de somn, problemle de memorie, senzatia de oboseala permanenta pot avea o origine neasteptata: disfunctionalitati la nivelul sistemului digestiv.

      O prima explicatie din sfera cercetarilor aduce lumina asupra microbiomului intestinal (sau flora intestinala, cum era numita cu un termen mai vechi), totalitatea microorganismelor ce traiesc permanent in intestinul uman.

      Studii recente arata ca anumite caracteristici ale acestui microbiom (care poate fi de mai multe tipuri, in functie de speciile de micro organisme care predomina) pot favoriza instalarea, la anumite persoane, a autismului, obezitatii, diabetului, probabil si a multor altor tulburari, inca neaflate.

      O alta ipoteza este legata de serotonina, o substanta chimica de importanta vitala in organismul uman. Nivelul de serotonina influenteaza dispozitia, hranirea, somnul, comportamentele reproductive– pe scurt, e o substanta-cheie, iar dezechilibrele ivite in aceasta arie au consecinte uneori neasteptat de severe.

      Multa vreme s-a crezut ca serotonina este “apanajul” creierului dar descoperiri mai noi au aratat ca, in realitate, la nivelul creierului se afla doar 2-3% din serotonina organismului, in vreme ce restul, de 90-95% se gaseste … exact, in sistemul digestiv!

      Suparatorul sindrom al intestinului iritabil, crede Michael Gershon, s-ar datora excesului de serotonina de la nivelul sistemului digestiv. La persoanele sanatoase, serotonina din sistem este indepartata de molecule transportoare specializate, produse in mucoasa intestinului.

      La persoanele ce sufera de acest sindrom, ar exista deficiente in acest proces; prin urmare, serotonina se acumuleaza in exces, ducând la episoade de diaree; apoi, receptorii de serotonina, nauciti de excesul de substanta, se blocheaza si asta duce la constipatie.

      De aici, alternanta de episoade de diaree si constipatie de care se plang multi dintre pacientii diagnosticati cu sindrom al intestinului iritabil. Profesorul Gershon propune ca tratament “Terapiile Reiki “care sa normalizeze dinamica serotoninei la nivelul intestinului. Tot implicarea serotoninei ar putea explica si faptul ca destule persoane ce sufera de sindromul intestinului iritabil au si probleme legate de starea psihica, uneori chiar depresii.

      Dar, in afara unor cazuri cu adevarat grave de suferinte digestive sau de suferinte generalizate, cu origine digestiva, cazuri care necesita, evident, un tratement holistic, ce am putea face, in viata de zi cu zi, pentru a ne pastra sanatatea sistemului digestiv de care depinde atat de mult sanatatea intregului organism?

      Michael Gershon recomanda o dieta echilibrata, sanatoasa (multe legume verzi, fibre alimentare solubile), dar si un interes mai mare fata de ceea ce ne comunica sistemul nostru digestiv:

• sa nu-i ignoram mesajele,
• sa le ascultam si
• sa incercam sa le intelegem.

      Departe de a fi doar un “sistem de tevi” menit sa lase sa treaca hrana preschimbata deja in ceva la care ne gândim cu dezgust, sistemul digestiv este o complexa si extraordinara uzina vie, de al carei mers depinde functionarea buna sau rea a celorlalte organe – da, chiar si al celor “nobile”, precum inima si creierul – pana la nivelul celulelor si al componentelor subcelulare.

      Sistemului digestiv nu s-o fi ocupind el cu gandirea inalta, cu poezia, cu inventiile, cu teoriile, precum creierul “de sus”, dar se ocupa cu ceva la fel de important hraneste creierul, il tine in viata, ii pastreaza sanatatea, il mentine in forma optima pentru ca acesta sa se poata ocupa cu gândirea inalta, cu poezia, inventiile etc.

      E timpul sa acordam atentie sistemului nostru digestiv si sa ne gândim la el cu mai multa consideratie.

Sursa: descopera.ro si http://www.wakingtimes.com/2013/05/20/the-vegus-nerve-and-the-healing-promise-of-the-sudarshan-kriya/